Cam asta se întâmplă pe plaiurile mioritice. Å¢ara a intrat în structurile europene, putem circula liber pe întregul continent, dar ceea ce vine din urmă pentru a continua procesul de modernizare al acestei comunităţi … e de speriat.

Tinerii noştri absolvenţi de învăţământ superior, cu mici excepţii, sunt rupţi de realitate. Nu înţeleg ce înseamnă economie de piaţă, ce înseamnă performanţă şi mai ales, nu înţeleg cum vine treaba asta cu integrarea în economie.

Pentru că de asta se pregătesc ei intens atâta timp … pentru a se integra în economia României, şi nu a altei ţări, şi pentru a ajuta la bunăstarea generală a celor care i-au sprijinit să dobândească toate cunoştinţele pe care le au.

Învăţământul românesc merge în direcţia corectă din inerţie, pentru că piaţa îl împinge. Sectorul privat este viitorul învăţământului la nivel mondial. În topul celor mai performante universităţi din lume, din primele zece clasate doar una este de stat, şi aceea nu este pe locul întâi.

Acest lucru este logic, deoarece nicun stat nu este mai bogat decât agenţii economici de pe teritoriul său. Statul are doar rolul de a creea cadrul legal, regulile jocului, după care economia să lucreze.

Faptul că statul deţine instituţii de învăţământ, trebuie privit fie ca o cheltuială nejustificată, fie ca o pârghie prin care să asigure un minimum de pregătire în rândul populaţiei.

Deci, dacă sunt obligatorii 12 clase, atunci statul să asigure învăţământul până la acest nivel, după care … vrei să studiezi … plăteşti, e simplu!

Ce rost are ca statul să finanţeze cu bani publici, anual mii de locuri de învăţământ pentru economişti, sau jurişti? Peste 4 ani, când vor absolvi, aceşti oameni vor fi absorbiţi în proporţie de 100% în economie? Dacă nu toţi banii cheltuiţi pe cei care nu lucrează corespunzător pregătirii, sunt aruncaţi pe fereastră. Ne permitem acest lux?

Se face cumva o evaluare la nivel de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii, pentru a se prognoza necesarul de forţă de muncă, cu pregătire superioară, peste 10-15 ani, astfel încât să se realizeze un plan de învăţământ cooerent?

Să se spună: “Avem nevoie peste 10 ani de 1.000 economişti, 1.000 jurişti li 1.000 ingineri la nivel naţional, dintre care atâţia pe fiecare regiune geografică.” Atunci ar exista o bază reală pentru a finaţa pentru economişti X locuri la Iaşi, Y la Timişoara, Z la Bucureşti … şi aşa mai departe. Restul, dacă vor să rişte, să plătească … să facă lux pe banii lor, deoarece pentru ei nu mai sunt locuri.

Şi să ne înţelegem … când zic “sprijin” … chiar mărefer la sprijin. Adică aceşti copii să aibă condiţii de cazare în cămine, spaţii de învăţământ dotate cu ultima tehnologie, burse consistente, schimb de experienţă cu mediul universitar din afara ţării şi … contract cu statul.

Selecţia acestor copii să fie făcută cu mare atenţie, pentru a identifica pe cei cu abilităţi şi chemare pentru domeniul respectiv.

În felul acesta produsele sistemului de învăţământ ar fi de calitate, şi am evita situaţia unei inflaţii de absolvenţi cu studii superioare care ne aduce în ipostaza de a nu mai avea cine să facă slujbele pentru cei cu pregătire medie … doar avem cu toţii facultate, şi nu culegem căpşuni decât în Spania.

Citeam deunăzi opiniile unor studenţi, cum că examenul de licenţă în învăţământul particular ar fi cu mult mai uşor decât la stat. Care e problema lor? Cu ce îi afectează? Ca să vedeţi în ce direcţie îşi canalizezază ei energia, şi cât de mult înţeleg din pârghiile economiei.

Copii ăştia încă mai cred că doar un CV pe care scria specializarea şi media de la licenţă îţi garantează un job! Cine i-a educat pe ăştia? Să iasă în faţă!

Greşit!

Valoarea ta îţi garantează un venit după absolvire. Ori începi o afacere şi creezi bunăstare pentru semenii tăi, ori te angajezi la cineva … În ambele cazuri vei fi apreciat după valoare.

La interviu nu impresionează pe nimeni ce scrie pe diplomă, dacă eşti un tăntălău care nu leagă două vorbe şi care nu ştie că lumea a ajuns în 2007. Şi asta indiferent cum se numeşte instituţia de învăţământ pe care ai absolvit-o.

Pentru numele lui Dumnezeu … există un mediu academic şi un mediu economic. În mediul academic, studenţii sunt ca în burta mamei, plutesc în lichid amiotic şi se pregătesc de marea ieşire. După perioada de gestaţie … ies în mediul economic. Cadrele universitare ar trebui să-i pregătească pentru acest pas. Stagiile de practică ar trebui să facă această trecere mai lină.

Dar uite că nu e aşa! Studenţii încă mai cred în basmele cu note obţinute cine ştie cum, şi cu instituţii de învăţământ a căror denumire salvează mediocrităţi notorii.

Am un singur mesaj pentru voi, studenţilor: Maturizaţi-vă!

Conform unui studiu realizat de Centrul de Cercetări Demografice, România a pierdut din 1990 până în prezent 1,5 milioane locuitori … din diverse cauze.

Eu consider că această problemă ar trebui să alerteze deja CSAT-ul, deoarece mărimea populaţiei este un factor geopolitic greu în determinarea forţei unui stat.

Au existat voci care afirmau că e bine pentru România, deoarece sistemul de asistenţă socială nu va maifi pus sub presiune. Ce idioţi!!!

Important este ca populaţia să crească … numărul celor care produc efectiv să crească … şi să fim cea mai mare piaţă din centrul şi estul Europei. Asta e direcţia corectă!

Marele ins, Victor Ciutacu, a declanşat ieri un atac virulent împotriva lui Zoso pe motive numai de el ştiute. Acest fapt ar fi trebuit să rămână la stadiul de răfuială personală, şi atât.

Însă Mister Ciutacu, anagajat al lui Voiculescu atunci când nu scrie 2-3 cuvinte pe blogul lui propriu şi personal, a ţinut cu tot dinadinsul să arunce cu noroi şi în alţi oameni, care pur şi simplu vor să-şi exprime părerile personale, vis a vis de diverse aspecte ale vieţii …
Articolul debitat de Ciutacu susţine ideea că “EI LE-au confiscat blogosfera” … Care EI? Şi cine sunt cei cărora le-a fost confiscată blogosfera?

După ce parcurgem o parte din material ne luminăm … EI sunt ziariştii … iar marii perdanţi sunt puştii care au acumulat “ceva trafic de pe urma unor postări cu pretenţii de analize politice, combinate cu filosofii de cartier privind moartea presei scrise, trucurile IT-ului şi suficient pornache”.

Păi … avem un viciu de logică … EI şi-au făcut bloguri pentru a-şi susţine meseria, având în vedere că presa scrisă pierde teren în favoarea internetului … EI beneficiază de susţinerea trusturilor de presă unde sunt angajaţi.

Îmi place Tolo cum scrie, dar traficul lui e generat în proporţie covârşitoare de site-ul GSP … Să mă scuzaţi, dar dacă aş avea link (de fapt e mai mult de atât) permanent pe un site cu sute de mii de vizitatori zilnic, atunci … se întâmplă nişte chestii …

Ziariştii buni sunt deja MÄ‚RCI … noi ceilalţi NO NAME … Deci e corect să comparăm traficul generat de blogul unui jurnbalist cu blogul unui individ care nu lucrează în presă.

Pe de altă parte Ciutacu susţine că ziariştii ar scrie mai bine şi mai corect, din punct de vedere gramatical, decât foarte mulţi bloggeri … Între noi fie vorba, asta e meseria ziariştilor. Dacă ar veni nişte ingineri, sau economişti … sau liceeni şi ar scrie mai bine decât ei … atunci, ar fi o problemă.

Ştiţi ce a fost de fapt articolul postat de Ciutacu pe blog? O încercare puerilă de obţine notorietate pe internet, pe seama unui individ mai cunoscut decât el în spaţiul virtual … Zoso.

Dacă ne uităm la statisticile blogului său, observăm că se scaldă într-o mediocritate vecină cu incompetenţa … raportându-l la creaţiile lui Tolo sau Comănescu.

Aşa că … ce se gândeşte omul nostru?

Abordează un ton agresiv şi arogant … Îşi alege o ţintă cu notorietate … începe să tragă.

Rezultatul? Å¢inta se inflamează şi dă o replică … vizitatorii lui sunt curioşi să vadă articolul-cauză … o parte din aceşti oameni scriu despre eveniment şi totul se amplifică … se obţine un trafic de trei ori mai mare decât într-o zi obişnuită …

Mi se pare abject …

În concluzie: Ciutacule, nu ai confiscat nimic şi nici nu o să ai şansa asta pe web. Te-ai prins de ce? Ai la dispoziţie cinci minute … doar eşti băiat deştept …

Filmul lui Cristian Mungiu a cucerit Premiul Criticii Internaţionale, ceea ce înseamnă că are mari şanse să câştige un premiu, dacă nu chiar marele premiu, în competiţia cinematografcă de la Cannes.

Toţi specialiştii consideră că regizorul român este marea surpriză din festival, şi sunt convins că aşa este … Românii tot timpul au fost o “surpriză”. De ce?

Pentru că nimeni nu ne bagă în seamă. La început suntem neinteresanţi. Se pleacă de la premisa că nu ştim şi nu putem să facem nimic.

Ulterior, când producem ceva, lumea se miră … “Aha, deci oamenii ăştia nu sunt incompetenţi. Asta este o surpriză!”

Atitudinea asta a “străinilor” dăinuieşte de foarte mult timp, şi va mai continua până când calitatea prestaţiilor şi produselor româneşti va deveni regulă.

Dar nu trebuie omis că percepţia negativă a ROMÂNULUI şi a roadelor creaţiei sale vine din dezinteresul cu care a fost promovată ROMÂNIA în lume de către STAT.

Orice campanie de imagine a ROMÂNIEI se răsfrânge asupra NOUÄ‚, tuturor celor care relaţionăm cu persoane dina afara ţării …

Filmul “4 luni 3 săptămâni şi 2 zile” este un produs bun, poate … eu nu l-am văzut, însă mă deranjează puţin tema lui. Se abordează problema unei tinere care avortează în anii ‘80, când acest lucru era interzis …

Ooof … iar “Epoca de Aur”?! Se pare că nu vrem să scăpăm de stigmatul ăsta!

Hai să trecem peste această perioadă neagră din viaţa NOASTRÄ‚, să o punem în cărţile de istorie şi să mergem mai departe?

“Talentatul” nostru regizor, scenarist şi producător nu a găsit nicio idee cu care să atace Palme d’Or şi inimile publicului decât tragedia unei tinere??

Se pare că noi vrem să rămânem în durere şi să le aducem aminte şi altora permanent de fostele noastre necazuri …

Suntem penibili!

Eu mi-am făcut datoria de bun cetăţean … oamenii de afaceri şi-au făcut datoria, iar creşterea economică dă României un avantaj în relaţia cu partenerii externi.

Dar clasa politică ce face? Creează ei un cadru legislativ care să favorizeze dezvoltarea durabilă a României? Iau ei decizii în concordanţă cu interesul naţional?

Până acum sunt restanţieri … Chiar şi Preşedintele ţării este restant în faţa ţării din punct de vedere al politicii externe pe care a promovat-o în timpul mandatului său.

Am văzut la Realitatea TV că un supermarket din capitală acorda un discount celor care se prezentau cu dovada că au votat. Este un semn bun.

Păcat că politicienii nu învaţă nimic din cele oferă viaţa în general … fie prin nişte simplii comercianţi, fie prin modele de succes …

Ce aţi spune de o iniţiativă legislativă care să consfinţească o diferenţiere a taxelor plătite de cetăţeni în funcţie de “interesul lor pentru problemele ţării” …

Spre exemplu … vrei un cazier fiscal? Ok, 5 lei … Ce? Nu ai votat la ultimele alegeri … Atunci ia plăteşte tu 15 lei …

Pricepeţi ideea?

Deja e prea de tot ce se întâmplă în nenorocita asta de capitală, iar Videanu parcă e aerian … în timp ce Poliţia Rutieră e complet depăşită …

“Chelului, tichie de mărgăritar îi lipsea” … ni se potriveşte perfect zicala asta … Păi, circuit de curse în buricul târgului ne trebuia???

După ce că traficul este şi aşa îngreunat, incompetenţii ăia din Primărie au luat şi decizia secolului. După aşa ceva în mod normal completezi un A4 şi … pleci fratele meu …

Prost o să fie ăla care mai votează încă un idiot la Primărie.

Pînă atunci ne chinuim zilnic, ne umplem de nervi … şi pieredem bani, pentru că toate aceste ambuteiaje paralizează activitatea agenţilor economici … cei care susţin fragila creştere economică a acestei “minunate” ţări …

Ştiţi ce e mai tragic … mâine, cei care au stat două ore în trafic vor pleca din nou cu maşinile, şi vor creea aceeaşi situaţie … semn că nu vor învăţa nimic din păţaniile de astăzi.

Am o singură întrebare … CE E DE FÄ‚CUT???

Acum câteva minute s-a încheiat pe postul naţional de televiziune o dezbatere despre situaţia actuală a turismului românesc.

Discuţiile au fost extrem de interesante, ceea ce mă face să cred că avem manageri pricepuţi în turism şi că avem idei … proiecte, daaaar … DE CE NU EVOLUÄ‚M?

Cauzele au fost expuse sintetic de George Copos: infrastructură, servicii, personal.

Niciodată, un turist din vest nu va ajunge la munte sau la mare în România în condiţiile actuale de transport … cu câteva aeroporturi internaţionale, legături slabe între aeroport şi gări, lipsa punctelor de informare turistică, drumuri de proastă calitate.

De asemenea, serviciile oferite turiştilor sunt restrânse, de proastă calitate şi extrem de scumpe. Trebuie să înţelegem că un turist nu vine la mare sau la munte DOAR pentru plajă sau SCHI. El vrea şi altceva, distracţie … entertainment.

Personalul din turism este slab pregătit … şi alungă turiştii. Este inadmisibil, dacă ne gândim că în afara graniţelor ţării lucrează 8.000 de români în turism … şi sunt foarte apreciaţi de angajatorii lor. Hai să-i aducem înapoi, să-i motivăm şi să creştem valoarea turismului românesc.

Tot aici s-a vorbit şi de potenţialul turistic al Bucureştiului, şi de procentul în care este utilizat el … Dezolant! Există multe idei de dezvoltare, însă în mod miraculos, nu sunt transpuse în practică …

Să nu uitaţi! Astăzi de la ora 21:45 trebuie să urmărim un super eveniment … Pentru astfel de meciuri a fost inventat fotbalul. De ce vă recomand această partidă de fotbal?

Pentru că imi place Mourinho, îmi place aroganţa lui li cred că în seara asta este foarte aproape de încă o mare performanţă.

Până la urmă Liverpool este o trupă ce pune mare preţ pe unitatea grupului şi pe inspiraţia lui Gerard, în rest nu prea au jucători care să facă diferenţa … să mă scuze fanii cormoranilor, dar Alonso, Garcia, Crouch, Kujt … nu îi văd punându-şi prea mult amprenta asupra meciului din seara asta.

Oricum … îmi doresc să asist la un meci din Premier League, cel mai interesant campionat din lume.

Când mă uit la fotbalul produs în ţările civilizate mă încearcă senzaţia de acum 18-19 ani … când priveam evenimente importante la televiziunea bulgară, şi ascultam poveşti despre cum e viaţa în Occident.

Atunci mă gândeam că poate vor fi accesibile şi pentru mine aceste lucruri … şi aşa a fost …

Acum sper ca evenimentele fotbalistice să se apropie de ce vedem în Europa, ca organizare şi ca spectacol produs pe teren …

Totuşi e o diferenţă între cele două aspiraţii … cea dinainte de ‘90 şi cea din prezent …

În vremurile “Iepocii de Aur” era imposibil să schimbi ceva … acum chiar poţi (mă rog … cel puţin la nivel teoretic) …

Întrebarea nu este tendenţioasă, dar am găsit pe blogul lui Gabi o dezbatere extrem de interesantă.

Cât este de interesată administraţia actuală în a avea un popor sănătos? Cât suntem noi în stare să ne păstrăm sănătoşi?

La prima întrebare … nu cred că pot să răspund (mă rog … poate nu vreau), deoarece nu sunt convins că mi-ar plăcea răspunsul.

Răspunsul la a doua întrebare este destul de important. În principal nu trebuie decât să facem două lucruri … investigaţii periodice şi … mult sport.

Dacă reuşim să respectăm cu sfinţenie aceste două direcţii … atunci o să ni se rupă în paişpe că Tăriceanu declară sus şi tare că “sportul nu este în primele zece priorităţi ale actualei guvernări” (decât atunci când se poate expune la câteva zeci de mii de oameni) … că nu avem terenuri de sport … că sistemul medical e la pământ (dacă prevenim … nu mai intrăm în complicaţii cu doctorii).

Prin urmare … vă doresc “Multă sănătate!”

Pe blogul Ecologie Umană a fost lansat un apel în amintirea Ralucăi. Nu am cunoscut-o pe această femeie şi nu am avut în niciun fel de a face cu firma la care a lucrat, însă acest caz reprezintă o ocazie pentru a trage un semnal de alarmă.

Dacă ăsta e modul prin care jucătorii importanţi de pe piaţă (orice piaţă vreţi voi …) îşi cresc cifra de afaceri, atunci cineva trebuie să se sesizeze …

Mecanismul este următorul … EY au o înţelegere cu Raluca (contract în care sunt stipulate condiţii clare de lucru …) … EY încheie contracte cu diverşi clienţi (aceste contracte prevăd termene şi condiţii ferme …) … Dacă EY nu poate să-şi onoreze obligaţiile faţă de clienţi, respectând totodată înţelegerile cu angajaţii … atunci avem o problemă …

Au două soluţii … ori cresc numărul echipei … ori refuză noi contracte din lipsă de resurse umane … Dacă am fi vorbit de o “maşină” şi nu de un om (Raluca), atunci “maşina” refuza să execute operaţiile cerute din lipsă de resurse … Omul nu a refuzat, şi atras de bani şi promovare profesională, şi a clacat …

Uneori trebuie să învăţăm de la maşinile pe care le proiectăm …

Next Page →