Ziua de duminică a fost una specială pentru mine, însă dimineaţa a trebuit să o aloc şahului, deoarece el a constituit principalul motiv al deplasării noastre în Germania.

Şah în Divizia a cincea!!

V-am mai scris despre modul în care este organizat şahul în Germania şi despre ce înseamnă competiţiile de şah pe echipe în această ţară, însă voi fi uimit de fiecare dată de “normalitatea” nemţească din fiecare domeniu de activitate.

Anul trecut, echipa a doua a clubului meu, TSV Schott Mainz, a retrogradat în 2.Rheinland-Pfalz Liga Süd şi şi-a propus pentru anul în curs să revină în a patra divizie. Misiunea nu pare deloc dificilă, mai ales că s-au adus întăriri de la prima echipă, cea care activează în 2.Bundesliga.

Partea proastă a fost că nu ne-am strâns mai niciodată cea mai bună formulă, astfel încât am înregistrat o înfrângere nescontată împotriva echipei SC Lanskrone, contracandidaţii noştri, şi astfel ne vedem nevoiţi să strângem din dinţi până în ultima rundă.

Ca să promovăm, trebuie să câştigăm această serie. Ultimul hop în calea obiectivului nostru l-a reprezentat SC Bellheim, o trupă modestă, dar ceva mai răsărită decât restul colegelor de ligă.

Meciul a fost mai lejer decât o arată scorul, 5-3 pentru Schott. Practic, jucătorii noştri trebuiau să câştige pe fiecare masă, însă din moment ce scorul era la un moment dat 2-0 pentru noi, nu am mai forţat şi ne-am mulţumit cu remize.

Spre exemplu, eu mi-am depăşit clar adversarul cu piesele negre (o să vă arăt şi partida cu comentarii, zilele următoare), însă graba de a ajunge mai repede la meciul de fotbal unde îmi luasem bilet, m-a făcut să tratez superficial finalul partidei şi să scap printre degete o jumătate de punct … păcat.

Meciul dintre Schott şi Bellheim a început la ora 10, iar cel de fotbal era prgramat pentru ora 14. Îmi făcusem un calcul sumar: “câştig partida de şah până la ora 13 … după care, fuga la stadion :smile: ” … dar adversarul meu nu a fost de acord cu acest lucru şiparcă pentru a-mi face în ciudă, a consumat aproape 3 ore din timpul de gândire (mă rog … a mimat gândirea) şi mi-a dat planurile peste cap. Am plecat de la sala de joc pe la ora 14:15 …

Fotbalul este la el acasă în Mainz

La stadion am ajuns pe la ora 14:30, când deja scorul era 2-1 în confruntarea de 2.Bundesliga dintre FSV05 Mainz şi TSV1860 München.

Am arătat la poartă biletul pe care dădusem 24 euro şi m-am îndreptat spre locul meu. Biletul era pentru “zona M” ceva de genul Tribunei II de pe la noi. M-a costat ceva mai ieftin, deoarece prietenii mei din Mainz sunt abonaţi ai clubului, şi au dreptul să cumpere câte două bilete cu reducere pe fiecare abonament.

fsv05-1.JPG

20.000 locuri acoperite … condiţii excelente … unstadion în alb şi roşu

Aici am scris câte ceva despre organizarea acestui club extrem de cochet, cu prilejul partidei amicale FSV05 – Racing Santander, dn vara anului trecut.

Totuşi, un meci de 2.Bundesliga nu se compară cu un amical. Cifra exactă a spectatorilor a fost de 19.091 (!!), iar proporţia lor a fost cam de 51% bărbaţi … 49% femei. Poate nu o să vă vină să credeţi, dar aşa este.

Am văzut oameni de toate vârstele dotaţi cu fulare, căciuli, tricouri având însemnele clubului, cum dansau, cântau şi se simţeau bine.

Undeva în tribune două doamne respectabile îşi cumpăraseră câte o cafea şi stăteau la o şuetă :lol: Din când în când aruncau un ochi spre teren şi mai strigau nişte încurajări.

fsv05-2.JPG

Evacuarea spectaorilor se face rapid şi în linişte

Nişte puştoaice veniseră la stadion cu albumul echipei şi încercau să găsească printre pozele jucătorilor pe prtagoniştii din teren.

Atmosfera era de mare sărbătoare, iar 19.000 de suflete se bucurau la unison de acest moment, cântând pe o singură voce.

Cred că astea sunt momentele când un băiat care practică jocul ăsta se simte fotbalist. Chiar şi aşa, FSV a făcut un 2-2 chinuit, însă în niciun moment u au fost apostrofaţi de fani. Au condus cu 2-0 şi au obosit pe final, însă echipa a fost încurjată 90 minute necondiţionat.

La final au fost aplaudaţi frenetic, iar după meci spectatorii s-au îndreptat către ale lor, spre un bar unde să comenteze deciziile caraghioase pe alocuri ale arbitrului, sau către casă.

Mă întreb cum a fost posibil ca “petarda” de Marius Niculae să nu se adapteze la acest club. Atmosfera caldă a fanilor şi organizarea ireproşabilă nu pot decât să te motiveze. După umila mea părere, 150.000 euro salariu la acest club fac mai mult decât toţi banii pe care putea să îi ofere Borcea.

fsv05-3.JPG

Un fan cu tricoul lui Reghecampf :lol: … Nr.22 de la FC Kaiserslautern

Si dacă mai aveţi nelămuriri de genul, “De ce a ales cutare jucător FSV05 în detrimentul Stelei”, vă lămuresc eu în amănunt de ce se merită să joci în 2.Bundesliga şi nu în cocina lui Gigi şi Mitică.
În pauza mecului, la difuzoare s-a auzit “Football coming home” … mi se făcuse pielea de găină … aşa este, la Mainz fotbalul este la el acasă, şi se simte bine.

Ziua de marţi, 22 iulie, o planificasem pentru plimbare prin Å¢ara Moţilor, însă vremea destul de capricioasă ne-a obligat să “schimbăm macazul”. Meteorologii anunţaseră cod portocaliu pentru ploi, astfel încât am renunţat să mai vizităm Peştera Scărişoara sau Cetăţile Ponorului, alegând în schimb două obiective mai uşor de atins … Minele Romane din Roşia Montană şi Dealul Melcilor din Vidra.

apuseni1.JPG

Munţii Apuseni sunt de vis …

O raită prin Å¢ara Moţilor

Am plecat din Albac cu maşina în direcţia Alba-Iulia şi după aproximativ 20 kilomteri am virat spre stângă, către Roşia Montană. Bănuiesc că ştiţi deja cea mai mare parte din povestea cu firma Gold Corporation … Băieţii ăştia din Canada vor să exploateze aurul din această zonă minunată folosind nişte “tehnologii moderne” bazate pe cianură.

aries1.JPG

Arieşul străbate liniştit Å¢ara Moţilor

Deja au cumpărat o mare parte din casele oamenilor ce locuiesc aici, aruncând zeci de mii de euro pentru nişte cocioabe ordinare. Localnicii s-au bucurat la un pumn de galbeni, şi au plecat în Alba Iulia, unde şi-au cumpărat apartament, maşină şi au mai rămas şi cu ceva bani. Ei nu sunt de condamnat.

mine1.JPG

Culoarele din Minele Romane au o geometrie perfectă

De condamnat este Statul Român care permite o astfel de măgărie. Canadienii vor defrişa toată zona, vor decoperta pământul şi vor exploata aurul la suprafaţă folosind cianură. Această cianură va pătrunde în pânza freatică, rezultând efecte catastrofale pentru mediu.

mine2.JPG

Intrarea în mină …

Pe lângă aspectul de mediu, mai trebuie luată în considerare şi latura istorică a problemei. În aceste locuri se găsesc Minele Romane. Acest loc încărcat de istorie, realizat după anul 106 de romani cu dalta şi ciocanul … da, aţi citit bine, cu dalta şi ciocanul … se află în pericol de a fi distrus de imbecilii vecini ai americanilor (prostia se ia prin simplă alăturare, se pare).

mine3.JPG

În faţa minelor sunt expuse câteva din vechile utilaje folosite la exploatarea aurului

Canadienii au “estimat” existenţa a 350 tone de aur şi 3.000 tone de argint în munţii de lângă Roşia Montană. Ştiţi ce spun estimprile specialiştilor noştri? 1.200 tone de aur şi 6.000 tone de argint … Vă daţi seama acum de ce sunt disperaţi băieţii ăştia să se apuce de “treabă” …

mine4.JPG

Muzeul mineritului … cu mărturii ale durităţii acestei meserii

Aceste Mine coboară până la 120 metri în subsol, fiind structurate pe 8 nivele. Realizarea lor impresionează prin geometria perfectă a spaţiului.

vidra.JPG

Intrarea în Vidra … “Veşnicia s-a născut la sat, iar Iancu s-a născut în Vidra!” :lol:

După vizitarea galeriilor, am părăsit acest sătuc încărcat de durere şi am purces către Vidra, aşezarea unde s-a născut Avram Iancu. Aici am făcut o plimbare la Dealul cu Melci, un loc celebru în zonă pentru formaţiunile calcaroase ce cuprind cochilii de melci şi scoici din vremuri străvechi, când aceste ţinuturi erau acoperite de ape.

melci.JPG

Dealul cu Melci este dovada faptului că apele au domnit pe acest Pământ :smile:

Am ajuns la pensiunea unde eram cazaţi pe la ora 18, nu înainte de a mânca la Mama Uţa, în Arieşeni, un loc pe care vi-l recomand şi vouă :smile:

Aici aveţi pozele din Apuseni.

Trecând prin Ungaria … spre Austria

Miercuri am plecat spre Austria. Aveam în faţă un drum de aproximativ 1.000 kilometri, aşa că ne-am urnit din Albac la ora 6 dimineaţa, pe o ploaie ce nu te lăsa să vezi mai mult de 5 metri în faţă.

austria1.JPG

Austria, o ţară din basme

Pe la ora 11 am fost în Nădlac şi am reuşit să trecem graniţa. Vameşi unguri abia dacă s-au uitat la cărţile de identitate, după care am avut cale liberă. Până la Szeged traficul a fost lejer, iar ploaia dispăruse ca prin farmec.

În oraş am avut norocul să dăm peste un mic ambuteiaj spre autostrada M5, însă nu a durat mai mult de 15 minute să intrăm pe drumul spre Budapesta. De aici a început o “luptă” între mine şi ploaie :lol: Am parcurs distan-a până la fosta vamă austriacă în aproximativ 6 ore, cu pauză, însă drumul a fost un calvar. A plouat de parcă se rupea cerul, iar vântul nu se hotără … să ne lovească din stânga, sau din dreapta …

Speram ca măcar la austrieci să fie vremea mai prietenoasă …

După ora 17 am trecut în Austria, iar primul şoc au fost preţurile :lol: … începând de la carburant … cam 1,4 euro pe litru la Shell … trecând pe la vignetă … şi continuând cu produsele de larg consum … Am alimentat şi ne-am continuat călătoria.

austria6.JPG

Dunărea ne-a însoţit prin Austria şi Germania … şi apropos, nu era deloc albastră :smile:

După aproximativ 40 minute am oprit la Parndorf pentru shopping şi mâncare. Cumpărăturile le-am rezolvat repede când am văzut că aici conceptul de “outlet” este total diferit faţă de ce ne aşteptam noi. Reduceri de la 300 euro la 150 euro pentru o pereche de pantofi :lol: … sau tricouri cu 60 euro … Ce să zic!

Am mâncat o porţie de şniţel de pui cu salată pentru 8,5 euro (ştiu eu nişte restaurante în Germania, unde pentru banii ăştia mănânci de zici că nu mai există ziua de mâine) şi de abia ne-a ajuns pe o măsea …

Ne-am continuat drumul spre Linz, pe lângă Viena. Infrastructura austriecilor este extraordinară … concepţie … realizare. Totul! În 3 ore am fost lângă Linz şi am părăsit autostrada îndreptându-ne către Engelhartszell, punctul final al drumului nostru pentru ziua de miercuri.

austria5.JPG

Biserica din Engelhartszell

Dacă nu ştiţi cum arată drumurile prin rai, ei bine eu cred că seamănă cu drumurile “de ţară” din Austria. Au două benzi destul de înguste şi şerpuiesc pe coline, prin păduri şi prin inima satelor cochet aranjate. Culoarea dominantă este verdele, o plăcere pentru ochi.

austria2.JPG

Pensiunea Familiei Aichinger … cu privelişte spre Dunăre

În Engelhartszell ne-am cazat la gazdele noastre, Familia Aichinger, pe o colină cu vedere la Dunăre.

Pensiunea a fost de vis, iar serviciile oferite … de nota 10. Recomand această locaţie pentru odihnă, relaxare şi sport. În această zonă se practică mersul pe bicicletă şi “mersul nordic” … se organizează chiar competiţii pentru amatori.

austria3.JPG

În depărtare se zăreşte Dunărea … iar în spate avem pădure …

În ziua următoare am plecat spre Germania. Din Passau am intrat pe autostradă şi totul a fost simplu … Ca să nu mai zică lumea că autostrăzile din Germania sunt de nota 10 … eu le dau un 8 :grin: … Lângă fiecare oraş am prins cel puţin un “Stau” … o mică aglomeraţie de câţiva kilometri :grin: … iar lângă Regensburg am văzut chiar un accident … 4 maşini s-au ciocnit pe banda a treia, iar un Mercedes a fost făcut praştie :smile:

Am ajuns cu bine în Mainz … un pic obosit … dar totul este în regulă :smile:

Aici aveţi pozele din Austria.

austria4.JPG

… şi autorii articolului :smile:

Astăzi, după ce am jucat 5 ore la Chess Classic Mainz m-am relaxat puţin la “Soccer World”, un complex sportiv din Mainz alcătuit din 6 terenuri de mini-fotbal şi un bar sportiv, toate aflate într-o hală imensă.

Locaţia este dotată şi cu duşuri de asemenea, astfel încât ai toate condiţiile să faci mişcare după o zi de muncă.

Când am aflat că cei 9 cu care urma să joc nu se mai văzuseră niciodată până atunci, am rămas perplex. Cum se cunoscuseră?

Pe forumul clubului FSV05 Mainz. Toţi erau fani ai echipei de fotbal din Mainz. Aveau tricouri originale ale echipei şi păreau extrem de pasionaţi.

Atmosfera a fost extraordinară, iar atitudinea foarte sportivă, chiar dacă s-a jucat extrem de tare.

După 90 minute ne-am schimba, am făcut duş şi am mers la barul din incintă unde am schimbat câteva impresii … apropos, erau foarte petrecăreţi şi puşi pe glume …

Deci cam asta fac fanii adevăraţi în Germania, în oraşele mai micuţe. Ştiu să-şi susţină echipa favorită şi chiar reprezintă un grup unit.

Mă întreb, fanii dinamovişti, stelişti, rapidişti … câte fulare, tricouri, şepci cumpără?

Aici unde te duci unde te întorci vezi numai însemnele echipei de fotbal FSV05 Mainz, iar în zi de meci tot oraşul e în roşu.

Concluzia e că nu ştim să trăim. Iar ce v-am relatat aici e doar un aspect din cotidianul german.

Am hotărât ca ziua de marţi să fie una plină, aşa că am început cât mai de dimineaţă să ne plimbăm prin Mainz.

Pentru început am hotărât să facem o “mică sesiune” de shopping, deoarece trebuia să du Cezarului ce e al Cezarului :lol: , iar Oana e un mic Cezar …

Trebuie să spun că acum îi înţeleg pe cei care se duc în Italia sau Franţa să facă majoritatea cumpărăturilor. Dacă te gândeşti la ce produse sunt disponibile la noi pe piaţă, şi mai ales la ce preţuri, îţi vine să-ţi iei câmpii.

Produsele de aici sunt de foarte bună calitate, iar când vine vorba de reduceri … păi chiar sunt reduceri. De exemplu poţi cumpăra cămăşi Boss cu aproape 15 euro şi altele.

În fine … am fost mulţumiţi de ceea ce am văzut şi cumpărat, iar pe la ora 13 ne-am dus să mâncăm. Ştiam undeva pe lângă Dom un restaurant thainlandez excelent, cu porţii uriaşe. De asemenea ştiam cât de puţin mănâncă Oana, aşa că am luat o supă de pui (2,5 euro) şi o porţie de paste din orez cu legume, ou şi fructe de mare (7,8 euro).

Au thailandezii un stil propriu de pregăti hrana, care pe mine pur şi simplu m-a fascinat. Legumele nu sunt fierte foarte mult, păstrându-şi asfel o bună parte din savoare şi textură.

După ce am “băgat la ghiozdănel” ne-am îndreptat către Rheingoldhalle, sala unde se dispută Chess Clasic Mainz pentru a realiaz un scurt material video.

Organizarea ireproşabilă nu şi-a pierdut din atribute, astfel încât totul decurge conform graficului postat pe siteul evenimentului cu câteva luni înainte.

Pe la ora 16 ne-am întâlnit cu Familia Katte, cei care ne găzduiesc, şi am purces spre Rüdesheim, un oraş de poveste pe malul Rinului, vizitat de milioane de turişti în fiecare an.

Când mi s-a spus că acest loc reprezintă un reper important în itinerarul turistic al japonezilor, m-am întrebat de ce … Când am ajuns acolo m-a lămurit. Rinul este într-adevăr o atracţie turistică. În al doilea rând arhitectura locală şi castelele cu fortificaţii ce străjuiesc bătrânul fluviu atrag an de an oameni de pe toate meridianele.

Iar dacă vorbim despre servicii … suntem departe. Am mâncat aici cea mai bună prăjitură cu mere din viaţa mea. Porţia era destul de mare, iar alături am primt şi puţină frişcă … dar frişcă adevărată, cum n-am mai mâncat de mult.

Seara când am ajuns acasă eram amândoi, şi eu şi Oana, rupţi de oboseală, dar a meritat.

Am mai găsit ceva energie să urmăresc meciul Lazio – Dinamo … Bravo spartanilor!

Galeria foto este actualizată … acum sunt peste 100 de poze.

Mâine dimineaţă plec împreună cu Oana la Mainz, pentru a participa la Festivalul Chess Clasic Mainz 2007.

Voi posta cât pot de des fotografii şi … sper eu … imagini în mişcare din oraş.

Având în vedere că pe mine mă interesează subiectul, am căutat alternative ieftine de zbor pentru Frankfurt.

Wizzair zboară la preţuri bune pe Dortmund, dar de acolo trebuie să iau trenul spre Frankfurt, ceea ce face preţul călătoriei să atingă vreo 200 euro, exact atât cât costă biletul promoţional la TAROM.

Tot în zona Dortmund, adică în vest, mai au curse Blue Air, pe aeroportul Köln – Bonn … chiar nu înţeleg de ce două companii de transport şi-au stabilit rute către două aeroporturi aflate la mai puţin de 100 km distanţă. Totuşi preţurile la Blue Air sunt de două ori mai scumpe decât cele la Wizzair.

Astea sunt datele … acum ce am găsit eu …

1. Bucureşti – Bratislava – Frankfurt (SkyEurope până în Bratislava şi RyanAir din Bratislava) – costul total până la 130 euro, în funcţie de datele zborului.

2. Bucureşti – Roma – Frankfurt (SkyEurope, sau orice altceva ieftin până la Roma şi RyanAir de la Roma … Fiţi atenţi, că în capitala Italiei trebuie să schimbaţi aeroporturile, dar fiţi liniştiţi că există transport direct) – costul total până la 120 euro.

3. Bucureşti – Milano – Frankfurt (EasyJet până în Milano şi RyanAir de aici, de asemenea … trebuie să schimbaţi aeroportul) – costul total până în 110 euro.

Cam astea sunt variantele pentru Frankfurt.

Bucureşti … capitală europeană … 2007. Conceptul ăsta presupune multe chestii, printre care şi existenţa unei Grădini Zoologice moderne, unde animalele să se simtă bine, să fie vesele.

La noi este o jale … când mă întorc de la Zoo sunt deprimat … animalele sunt ţinute de în condiţii improprii şi sunt deprimate.

Dacă vreţi să vedeţi cum sunt îngrijite animalele în Vest, vă propun să luăm cazul ursuleţului polar Knut :smile: … îngrijit la o Grădină Zoologică din Germania la Berlin …

Este primul urs polar născut la Grădina Zoologică din Berlin după 30 ani!

Am vrut azi să verific cam pe ce loc sunt în statisticile şahiste din Germania … Ştiam că în România sunt pe locul 504 în lista elo internaţională, iar în clasamentul intern pe locul 485 … din câţi? Păi în statistici sunt cuprinşi 4.720 de sportivi legitimaţi la Federaţia Română de Şah … în 169 cluburi. Şi toate astea la o populaţie de aproximativ 22 milioane locuitori
Acum vine comparaţia … în Germania, conform coeficientului intern pe care îl am acolo … sunt pe locul 3.161 din 93.080 sportivi legitimaţi în 2.654 cluburi (!!!) … şi asta la o populaţie de 82 milioane locuitori.

Ştiţi că Germania este organizată în landuri … Eu joc pentru TSV Schott Mainz care deţine echipe (sunt 8 în total) atât în campionatele din Hessen cât şi în cele din Rheinland Pfalz … astfel încât sunt cuprins în clasamentele ambelor state.

În Hessen sunt pe locul 37 din 886 jucători legitimaţi la 22 cluburi … la o populaţie de aproximativ 6 milioane locuitori

În Rheinland Pfalz sunt pe locul 215 din 5.408 sportivi legitimaţi la 158 cluburi … la o populaţie de circa 4 milioane locuitori (!!!) …

În clasamentul clubului sunt pe locul 20 din 96 sportivi activi …

Este impresionant ce statistici poate oferi Federaţia Germană de Şah :cool: … şi mai ales este impresionantă dezvoltarea acestui sport în ţara lui Goethe.

Culmea că şi noi ne putem apropia de performanţa nemţilor fără investiţii mari … ci doar cu puţină expertiză … Sper să vadă cine trebuie acest articol. :wink:

Fetele au câştigat relativ uşor meciul de duminică, aşa că au revenit după o pauză de câţiva ani în prima ligă. Asta e bine pentru sora mea, care chiar dacă nu a jucat nici măcar 1 partidă se vede promovată în 1.Frauenbundesliga.

Cea mai tare echipă din ligă, sezonul ăsta, este OSC Baden Baden … Imaginaţi-vă ce o să facă Schott Mainz cu fetele pe care le au acum în lot …

Să revenim la runda fetelor …

SF Wadgassen     1½-4½ TSV Schott Mainz
Dietzen,Corin      0 : 1   Leks,Hanna
Mueller,Elke        1 : 0   Klein,Annette
Henschel,Anke    ½ : ½ Schlein,Julia
Thiery,Jennif       0 : 1   Gerlach-Buedi
Ley,Janine          0 : 1   Krasnopeyeva,
Nischik,Natas      0 : 1  Klein,Corneli    

Băieţii au avut de tras din greu cu Heimbach – Weis …

Masa1: Alfred Kertesz – Gerd Treppner (Schott) era sperietoarea noastră, deoarece românul era mult mai experimentat decât Gerd, un domn simpatic de altfel … S-a jucat Deschiderea Cigorin, aşa ca să avem mai multe emoţii, dar surprinzător … rezultatul deschiderii a fost în favoarea negrului, care a rămas cu un pion curat în plus. Alfred a reuşit să echilibreze poziţia şi în pofida avantajului material, până la urmă ne-am mulţumit şi cu o remiză …

Masa 2: Matthias Lohr (Schott) - Jochen Schäfer … a fost un coşmar, transformat în vis. În primul rând Matthias a reuşit ca după 15 mutări să-l ajungă pe ceas pe adversarul său, care întârziase apropae 1 oră. Partida era echlibrată şi pe tablă … vai de mama noastră. Însă vine criza de timp şi ambii jucători mai aveau de efectuat 10 mutări în 3 minute. Matthias mută … iar Jochen stă … se gândeşte … contemplă poziţia … LA CE MAMA NAIBII SE MAI GÂNDEA?? Şi depăşeşte timpul de gândire. Arbitrul îi spune că a pierdut partida, iar ăsta micu’ să cadă pe spate … uitase că mai avea doar trei minute pe ceas … se gândea cum să câştige mai uşor (de fapt poziţia lui era superioară) … deci o victorie norocoasă …

Masa 3: Christian Fink – Sava Christiansen (Schott) … am comentat ce era de comentat … ideea e că eu am deschis scorul … am terminat primul partida …

Masa 4: Heinz Kahler (Schott) – Edmund Schnur … a fost ultima partidă încheiată, iar indiferent de rezultat noi câştigam meciul. Şi Heinz ăsta se chinuia să joace un final complet pierdut … ne-a ţinut cam 1 oră în plus ca să vadă el cum poate pierde cu tură şi nebun contra damă şi pion liber. În plus el ar fi trebuit să ne aducă punct sigur pentru nenea ăsta cu care a jucat de abia făcuse o remiză în 4 în partide jucate cu piesele negre … Vă daţi seama despre cine vorbim?

Masa 5: Kaster Jürgen – Erich Siebenhaar (Schott) … aici “Mannschaftleiter” – ul nostru a jucat extrem de original deschiderea … un fel de Indiana Grünfeld şi a câştigat un pion … a dezvoltat o presiune demenţială pe flancul damei … şiiii … se gândeşte să-i ardă adversarului o combinaţie … după care pierde pionul şi trebuie să se mulţumească cu remiza … păcat …

Masa 6: Christoph Manus (Schott) – Peter Jahn … o luptă complicată în Apărarea franceză, unde fiecare din jucători a arătat cum nu trebuie jucat cu albul … sau cu negrul … acest sistem. Până la urmă rezultatul meciului cerea remiză la această masă … aşa că i-am scutit pe jucători de chinuri …

Masa 7: Horst Fink – Marco Lisanti (Schott) … Marco m-a fascinat … după primele 15 mutări mă gândeam cum va scoate el cel puţin remizî de acolo. Imaginaţi-vă că era pus pe linia 7 şi 8 … şi că era ameninţat de tot felul de legături şi chestii … Acum intervine “geniul” lui Horst (o fi rudă cu adversarul meu) … care cu atâta spaţiu că putea vinde o parte şi pe piaţa imobiliară … se gândeşte să sacrifice un pion. Atât i-a trebuit lui Marco … el nu are decât meritul că a luat acest pion, după care s-a agăţat de speranţa asta ca “înnecatul de pai” … şi a câştigat un final kilometric …

Masa 8: Nicolas Katte (Schott) – Lukas Winterberg … o partidă între doi juniori … Nicolas (un băiat super de treabă şi cu bun simţ) născut în 1990, iar Lukas în 1992. Juniorul nostru a vrut să schimbe culorile … cred eu … şi a jucat o Deschidere Engleză în care nu a trecut de centrul tablei. Negrul … Croitoraşul cel Viteaz şi ăsta … a rămas şi el la cutie. În condiţiile astea mă întreb cum au schimbat totuşi piesele. Până la urmă au intrat într-un final de ture … jucat tot cu frică … pe care până la urmă Lukas l-a câştigat … INCREDIBIL!

TSV Schott Mainz II   4.5 : 3.5  SG Heimbach-Weis/NR
1	Treppner,Gerd		Remis 	  Kertesz,Alfred
2	Lohr,Matthias		  1-0 	     Schäfer,Jochen
3	Sava,Christiansen       1-0 	   Fink,Christian
4	Kahler,Heinz	 	  0-1 	     Schnur,Edmund
5	Siebenhaar,Erich 	Remis 	  Kaster,Jürgen
6	Manus,Christoph        Remis 	 Jahn,Peter
7	Lisanti,Marco		   1-0 	      Fink,Horst
8	Katte,Nicolas	 	   0-1 	      Winterberg,Lukas

La ora 10 trebuia să înceapă meciul … dar surpriză, adversarii nu au apărut! Am mai stat de vorbă cu băieţii (nişte oameni super ok, ar puştiul de la masa 2, Mathias Lohr e demenţial), iar pe la 10:50 apar şi ei ca nişte petunii … Au crezut că meciul începe la 11:00, şi au dat vina pe căpitanul lor de echipă (tocmai adversarul meu) că nu a înţeles corect. Asta e situaţia … au început meciul cu 50 minute întârziere, deci trebuiau să efectueze 40 mutări în numai 70 minute.

Masa 3: Fink,Christian (2189) – Sava,Christiansen (2087) [B85]

1.Rheinland – Pfalz Liga, 04.03.2007

1.e4 c5 2.¤f3 ¤c6 3.d4 cxd4 4.¤xd4 ¤f6 5.¤c3 d6 6.¥e2 e6 7.¥e3 ¥e7 8.0–0 0–0 9.¢h1 a6 10.f4 £c7 11.a4 ¦e8 12.g4?

Când m-am aşezat la masă mă gândeam dacă să-i joc ce pregătisem o săptămână întreagă, sau un alt sistem prin care să ieşim din teorie după câteva mutări. Până la urmă am ales inspirat, chiar dacă s-au jucat 12 mutări în numai 5 minute. Şi uite ce joacă băieţaşul. Palnul corect în sistemul ăsta (pe care îl mai jucase de zeci de ori) este Â¥f3 – g4 -g5 – Â¥g2 – £h5 – ¦f3 – ¦h3, sau ceva de genul ăsta. El s-a gândit că nu contează dacă începe planul cu g4 sau cu Â¥f3.

12 … d5!
Uite că a contat … Dacă nebunul se afla pe f3 această mutare eliberatoare nu mai era posibilă. Graba strică treaba! Acum poziţia se va deschide ca o floricică iar monarhul alb dansează gol la bară.

13.exd5 ¤xd5 14.¤xd5 exd5 15.c3 ¥d6 16.¥d2?!

Din prost în mai prost e deviza lui Herr Fink. Acum negrul declanşează iniţiativa cauzând o oarecare “degringoladă” în armata albă. Oricum piesele adversarului meu nu se vor mai coordona până la sfârşitul partidei. De aici urmează o serie de 4 mutări jucată de mine de parcă eram Fritz 9.

16 … ¤xd4 17.cxd4 £e7 18.Â¥f3 £h4 19.Â¥e1 £h3 20.Â¥g3 Â¥e6? 21.¦g1

Poftim situaţie … După ce am apreciat corect poziţia până acum, mă întorc la condiţia mea de jucător de 2087 şi pierd un tempo când nu trebuia … Am vrut să joc Â¥d7 aşa cum recomanda şi Fritzul, dar în ultimul moment m-am răzgândit … Mare prostie din partea mea …

21 … Â¥d7 22.f5 Â¥xg3 23.¦xg3 £h4 24.Â¥xd5?? Â¥c6! 25.Â¥xc6 bxc6

Mare prostie! Băiatul ăsta nu ştiu ce înţelegea el din şah … dar cred că nu pricepe prea mult. Vroiam din tot sufletul să schimb nebunii de câmpuri albe pentru a scoate în evidenţă slăbiciunile din tabăra adversă. Acum regele e în mare pericol, după cum voi demonstra în curând. În trei mutări îmi voi centraliza figurile grele, iar cooperarea dintre ele va fi maximă. Piesele albe nu se coordonează deloc … deci finalul partidei este aproape …

26.£f3 £f6 27.¦d1 ¦ad8 28.g5 £d6 29.f6? g6

O încercare patetică de a ataca cu un pion amărât … Poate că genul ăsta de idei aveau succes la juniorii de 10-12 ani … Acum voi realiza coordonarea turelor pe coloana E … şi vor începe problemele pentru alb. Se va pune în evidenţă şi slăbiciunea linie 1 şi … toate bubele din poziţie ies la iveală …

30.£g2 ¦e6 31.¦gd3 ¦de8 32.£g3 £d5+ 33.¢g1 ¦e4 34.£h3??

Trebuia să apară şi ceva de genul ăsta … dar deja totul era pierdut. piesele negreau invadat pur şi simplu poziţia albului. Christian mai avea de făcut 6 mutări în 5 minute … deci era greu, dar nu putea să cedeze.

34 .. £xg5+ 35.£g2 £xf6 36.¦f1 ¦e1 37.¦d1 ¦xf1+ 38.£xf1 £h4 39.£f3 ¦e4 40.b3 £g5+ 41.¢h1 £d5 42.¢g1 ¦e1+ 0–1

O victorie importantă după cum va demonstra desfăşurarea meciului.

Next Page →