Privatizare versus Naţionalizare

În ultimii 20 ani ţara asta a “privatizat” tot ce reprezenta un potenţial câştig pentru poporul ei şi a “naţionalizat” tot ce însemna potenţiale pierderi. Am observat lucrul ăsta, dar nu am spus-o eu primul.

Această idee a fost rostită de economistul Florin Georgescu în timpul unui seminar desfăşurat în ASE cu mulţi ani în urmă … cu mult înainte de marile privatizări Petrom, BCR, Sterling şi altele …

Am vândut, că aşa ne impunea Bruxelles-ul, tot ce putea aduce un venit consistent la bugetul de stat şi am vândut prost.

În schimb am rămas pe cap cu toate firmele cu pierderi, pentru că cei care s-au ocupat de privatizare nu au găsit pe Globul ăsta nişte oameni de afaceri care să vină aici şi să producă bunuri în condiţii preferenţiale.

Cât valorează o “gaură neagră” a economiei?

S-a vehiculat ideea privatizării pe 1 Euro. O idee excelentă, însă aplicată româneşte … adică prost şi cu intenţia de a da ţeapă.

În principiu, statul ar fi avut numai beneficii din înstrăinarea unor firme cu pierderi şi probleme:

  • scăpa de admnistrarea unor “saci fără fund”
  • reducea cheltuielile bugetare cu personalul
  • reducea finanţarea unor activităţi care nu aduceau plusvaloare
  • încasa taxe de la noul proprietar pentru angajaţii cu contract de muncă, impozit pe profit, compensarea TVA-ului
  • creştea masa de valută din ţară de pe urma exporturilor făcute de aceste firme
  • se puteau dezvolta industrii conexe activităţilor derulate de aceste firme

O firmă care “trăieşte”, arerelaţii de afaceri cu alte societăţi, relaţii din care toată lumea are de câştigat. Gândiţi-vă numai ce înseamnă Dacia pentru economia româneasă, sau ce va reprezenta Ford :smile:

Acordarea acestor societăţi de stat falimentare unor întreprinzăori se putea face contra unei sume simbolice, însă pe baza unui contract cu prevederi clare, care să garanteze derularea activităţii de bază a firmelor scoase la vânzare.

De ce nu s-au realizat aceste afaceri? Pentru că valoarea contractelor de privatizare ar fi fost insignifiantă, iar comisioanele aferente tranzacţiei nu ar fi fost atractive.

Cum s-a procedat la noi? S-au vândut pe 1 Euro acele firme care aveau nişte active ce puteau fi valorificate imediat. Astfel, “întreprinzătorul” a cumpărat firma pe o sumă derizorie şi a vândut tot ce se putea din patrimoniul ei, îmbogăţindu-se peste noapte.

Deci, în loc să-i dăm lui Mercedes GRATIS o fabrică şi să-i acordăm facilităţi uriaşe pentru a produce aici maşini de lux … acordăm facilităţi de producţie lui GIGI SRL, care nu are experienţă, Know-how, sau voinţă de a face treabă.

Asta este “şpagă”?

Să vă dau exemplul unei firme de construcţii. Să-i zicem “XXX S.A”. Această firmă avea nevoie de un ECHIPAMENT şi şi-a propus achiziţionarea lui. Aveau nişte oferte undeva prin dosare şi chiar nişte relaţii de afaceri mai vechi cu diverşi furnizori. Vă daţi seama că, de-a lungul timpului s-au stabilit şi nişte relaţii mai apropiate între şeful unităţii şi cei cu care relaţiona din rândul furnizorilor.

La momentul despre care vă vorbesc, când apăruse nevoia acestui ECHIPAMENT, s-a întâmplat să intre pe uşa firmei un băiat care promova oferta unei firme ce ar fi putut furniza echipamentul necesar pentru XXX.

În acel moment, directorul nu era pe fază, astfel încât agentul de vânzări a dat peste o altă persoană cu putere de decizie, un fel de ADJUNCT. Acesta s-a uitat e ofertă şi a văzut că e mai ieftină cu 5% decât ce cumpăraseră ei până atunci. În plus condiţiile de livrare erau mai bune, deoarece acest furnizor se afla la mai puţin de 100 kilometri distanţă de XXX, prin comparaţie cu vechii furnizori situaţi la peste 500 kilometri.

Astfel, ADJUNCTUL i-a cerut agentului să trimită pe fax o propunere oficială detaliată, semnată şi ştampilată de conducerea firmei sale.

Omul s-a conformat şi în 2 zile a pus oferta pe fax. Vă daţi seama că a avut loc o confruntare între DIRECTOR şi ADJUNCT. Primul nu a fi vrut să-şi trădeze vechii amici, dar a recunoscut condiţiile superioare ale afacerii …

Până la urmă criteriul economic a primat şi afacerea s-a făcut. Echipamentul s-a livrat de la noii furnizori. A trecut ceva timp şi totul decurge perfect fără nicio problemă.

Acum vine partea interesantă :smile:

După semnarea contractului, AGENTUL a venit la ADJUNCT şi i-a înmânat un plic ce conţinea 3% din valoarea contractului … şi nu era o sumă prea mare … cred că îţi plăteai cu ea 2 nopţi de cazare la o pensiune de pe Valea Prahovei … dar era ceva neaşteptat. Un gest.

Mie mi s-a părut o idee ok. ADJUNCTUL nu a făcut afacerea pentru comision. Pur şi simplu a luat cea mai bună decizie pentru firma sa. Acum se întreba, şi pe bună dreptate … “Oare câţi bani a luat DIRECTORUL pentru contractele trecute?”

Eu mă întreb atceva … “Dacă la o afacere legală şi perfect normală se plăteşte comision de bun simţ, atunci la o tranzacţie dezavantajoasă pentru Stat, ce comisioane se plătesc?”

Şpagă sau Comision de Succes?

Este posibil să-i dai cuiva o “mină de aur” precum Petrom, BCR, Romtelecom, fără să primeşti o recompensă babană?

Cât de prost să crezi acest popor, încât să-i spui că ai ATRIBUIT contractul privind construcţia Autostrăzii Transilvania unei firme, fără ca toţi cei care au luat această decizie să încaseze o mică “atenţie”?

Cum putem noi să credem că firmuliţa Sterling a pus mâna pe resursele din Marea Neagră în ultimele zile ale guvernării Tăriceanu, fără ca să plătească acest SERVICIU enorm.

Au dat astfel de atenţii petru câştigarea unor contracte ditamai directorii de la Siemens, aşa că un “român” nu putea face excepţie de la această lege a firii.

Să nu credeţi că aş fi justiţiar şi aş spune să nu se ia comisioane pentru tranzacţii importante. Da frate, înţelegem situaţia şi este normal să fii recompensat chiar de către Stat cu un “comision de succes” pentru  lucru bine făcut.

Dar fă-l bine! Dacă se construia Autostrada Transilvania până acum, nu se întreba absolut nimeni câtă şpagă şi-a tras Năstase.

Dacă preţul pentru Petrom era corect, iar resursele naturale ne rămâneau nouă, nu era nicio problemă cu privatizarea acestei companii şi nu se discuta de nu ştiu ce comisioane.

Şi “comisioanele de succes” sunt tot bani munciţi, însă la noi s-au transformat în “comisioane de insucces”, aşa că am rămas şi păcăliţi … şi cu banii luaţi.

Comments

Comentează