Feb
11
Şah versus Fotbal la Mainz
Filed Under Germania | 4 Comments
Ziua de duminică a fost una specială pentru mine, însă dimineaţa a trebuit să o aloc şahului, deoarece el a constituit principalul motiv al deplasării noastre în Germania.
Şah în Divizia a cincea!!
V-am mai scris despre modul în care este organizat şahul în Germania şi despre ce înseamnă competiţiile de şah pe echipe în această ţară, însă voi fi uimit de fiecare dată de “normalitatea” nemţească din fiecare domeniu de activitate.
Anul trecut, echipa a doua a clubului meu, TSV Schott Mainz, a retrogradat în 2.Rheinland-Pfalz Liga Süd şi şi-a propus pentru anul în curs să revină în a patra divizie. Misiunea nu pare deloc dificilă, mai ales că s-au adus întăriri de la prima echipă, cea care activează în 2.Bundesliga.
Partea proastă a fost că nu ne-am strâns mai niciodată cea mai bună formulă, astfel încât am înregistrat o înfrângere nescontată împotriva echipei SC Lanskrone, contracandidaţii noştri, şi astfel ne vedem nevoiţi să strângem din dinţi până în ultima rundă.
Ca să promovăm, trebuie să câştigăm această serie. Ultimul hop în calea obiectivului nostru l-a reprezentat SC Bellheim, o trupă modestă, dar ceva mai răsărită decât restul colegelor de ligă.
Meciul a fost mai lejer decât o arată scorul, 5-3 pentru Schott. Practic, jucătorii noştri trebuiau să câştige pe fiecare masă, însă din moment ce scorul era la un moment dat 2-0 pentru noi, nu am mai forţat şi ne-am mulţumit cu remize.
Spre exemplu, eu mi-am depăşit clar adversarul cu piesele negre (o să vă arăt şi partida cu comentarii, zilele următoare), însă graba de a ajunge mai repede la meciul de fotbal unde îmi luasem bilet, m-a făcut să tratez superficial finalul partidei şi să scap printre degete o jumătate de punct … păcat.
Meciul dintre Schott şi Bellheim a început la ora 10, iar cel de fotbal era prgramat pentru ora 14. Îmi făcusem un calcul sumar: “câştig partida de şah până la ora 13 … după care, fuga la stadion 
” … dar adversarul meu nu a fost de acord cu acest lucru şiparcă pentru a-mi face în ciudă, a consumat aproape 3 ore din timpul de gândire (mă rog … a mimat gândirea) şi mi-a dat planurile peste cap. Am plecat de la sala de joc pe la ora 14:15 …
Fotbalul este la el acasă în Mainz
La stadion am ajuns pe la ora 14:30, când deja scorul era 2-1 în confruntarea de 2.Bundesliga dintre FSV05 Mainz şi TSV1860 München.
Am arătat la poartă biletul pe care dădusem 24 euro şi m-am îndreptat spre locul meu. Biletul era pentru “zona M” ceva de genul Tribunei II de pe la noi. M-a costat ceva mai ieftin, deoarece prietenii mei din Mainz sunt abonaţi ai clubului, şi au dreptul să cumpere câte două bilete cu reducere pe fiecare abonament.
20.000 locuri acoperite … condiţii excelente … unstadion în alb şi roşu
Aici am scris câte ceva despre organizarea acestui club extrem de cochet, cu prilejul partidei amicale FSV05 – Racing Santander, dn vara anului trecut.
Totuşi, un meci de 2.Bundesliga nu se compară cu un amical. Cifra exactă a spectatorilor a fost de 19.091 (!!), iar proporţia lor a fost cam de 51% bărbaţi … 49% femei. Poate nu o să vă vină să credeţi, dar aşa este.
Am văzut oameni de toate vârstele dotaţi cu fulare, căciuli, tricouri având însemnele clubului, cum dansau, cântau şi se simţeau bine.
Undeva în tribune două doamne respectabile îşi cumpăraseră câte o cafea şi stăteau la o şuetă 
Din când în când aruncau un ochi spre teren şi mai strigau nişte încurajări.
Evacuarea spectaorilor se face rapid şi în linişte
Nişte puştoaice veniseră la stadion cu albumul echipei şi încercau să găsească printre pozele jucătorilor pe prtagoniştii din teren.
Atmosfera era de mare sărbătoare, iar 19.000 de suflete se bucurau la unison de acest moment, cântând pe o singură voce.
Cred că astea sunt momentele când un băiat care practică jocul ăsta se simte fotbalist. Chiar şi aşa, FSV a făcut un 2-2 chinuit, însă în niciun moment u au fost apostrofaţi de fani. Au condus cu 2-0 şi au obosit pe final, însă echipa a fost încurjată 90 minute necondiţionat.
La final au fost aplaudaţi frenetic, iar după meci spectatorii s-au îndreptat către ale lor, spre un bar unde să comenteze deciziile caraghioase pe alocuri ale arbitrului, sau către casă.
Mă întreb cum a fost posibil ca “petarda” de Marius Niculae să nu se adapteze la acest club. Atmosfera caldă a fanilor şi organizarea ireproşabilă nu pot decât să te motiveze. După umila mea părere, 150.000 euro salariu la acest club fac mai mult decât toţi banii pe care putea să îi ofere Borcea.
Un fan cu tricoul lui Reghecampf … Nr.22 de la FC Kaiserslautern
Si dacă mai aveţi nelămuriri de genul, “De ce a ales cutare jucător FSV05 în detrimentul Stelei”, vă lămuresc eu în amănunt de ce se merită să joci în 2.Bundesliga şi nu în cocina lui Gigi şi Mitică.
În pauza mecului, la difuzoare s-a auzit “Football coming home” … mi se făcuse pielea de găină … aşa este, la Mainz fotbalul este la el acasă, şi se simte bine.