Jan
31
Mai sunt mulţi idioţi cu maşini în Bucureşti?
Filed Under Zi de zi | 2 Comments
Priviţi maşina marcată din poza de mai jos.

De abia am putut să fac virajul la dreapta pe lângă maşina papagalului. Cât de idiot să fii să-ţi laşi proprietatea de “jdemii de euro” fix în mijlocul drumului. Şi ne mai mirăm că se circulă infernal în Bucureşti.
Jan
31
Review IGO8
Filed Under Auto, Recomandari | Leave a Comment
După cum vă anunţam săptămânile trecute, am intrat şi eu în tagma posesorilor de GPS
Până acum am avut timp să-l testez atât în oraş cât şi în extra-urban şi pot să vin cu câteva consideraţii personale, care să fie utile pe viitor celor interesaţi de un astfel de software pentru GPS-ul vostru.
Aspecte generale:
- programul are o interfaţă foarte prietenoasă
- poate fi personalizat atât la nivel de limbă (puteţi opta pentru limba română, iar aici aveţi de ales între Ioana şi Marcel pentru a vă fi companioni
), cât şi la nivel de grafică putând selecta wallpaper-ul dorit şi tipul de animaţie al meniurilor. - butoanele (de pe eran) sunt mari şi destul de explicite, astfel încât navigarea prin meniuri nu este o experienţă dificilă.
Aspecte cartografice:
- în Bucureşti am observat că lipsesc câteva străduţe de pe hartă
- am ratat intrarea pe Podul Grant din Calea Griviţei pentru că l-am crezut pe cuvânt … “în 300 metri viraţi la dreapta”
s-a dovedit că erau numai 100 metri - în deplasarea prin ţară unele elemente de pe hartă nu se sincronizau cu realitatea din teren (am trecut peste o cale ferată, care îmi era semnalată pe hartă că o voi întâlni peste câteva sute de metri)
Aspecte referitoare la rutare:
- în general alege trasel cel mai bun (îl poţi seta să calculeze traseul fie traseul cel mai scurt, fie pe cel mai rapid, fie pe cel mai economic)
- dacă pe parcursul unui traseu activ te abaţi de la planificarea lui, va recalcula ruta. Această operaţiune nu durează mai mult de 10 – 15 secunde în funcţie de lungimea traseului.
Una peste alta sunt mulţumit de modul cum se prezintă până acum. Este un “asistent” foarte destoinic.
De ce îmi place GPS-ul ăsta la pachet cu IGO8?
- poţi să salvezi pe hartă câte puncte de interes vrei, cu detalii despre fiecare în parte (treci pe lâncă un obiectiv … atingi cu touchpen-ul harta în punctul dorit şi alegi să salvezi locaţia)
- stabileşti rutele extrem de facil, putând să alegi punctul de destinaţie şi punctele intermediare pe traseu din câteva atingeri
- afişază harta atât în format 2D cât şi 3D comutând inteligent între cele două tipuri de afişări şi efectuâd zoom-uri atunci când este necesar
- ai un “calculator de bord”competent care înregistrează toate amănuntele deplasării tale
- în România este extrem de util pe timp de noapte. Pe drumuri prost semnalizate şi prost luminate, este aur un astfel de dspozitiv care îţi arată cum şerpuieşte drumul şi unde urmează să execuţi viraul în 100 metri (din păcate nu arată unde căruţele şi câinii
) - îţi înregistrează traseul pentru a-l revedea ulterior
Este o comoară ce mai … şi vă spune asta cineva care a auns în Grecia şi în Germania fără GPS şi fără să se încurce în vreun loc
Jan
30
Cât de disperaţi sunt Raiffeisen?
Filed Under Banci, Zi de zi | Leave a Comment
Nu vreau să intru peste domeniul lui Dan, dar trebuiesă scriu articolul ăsta
Criza de lichidităţi este acută în sistemul bancar românesc. O afirmaţie care se confirmă în fiecare zi. Până de curând eam obişnuit să-mi golesc cutia poştală de pliante Cora, Praktiker, Real sau mai ştiu ce maculatură, dar de ieri numărul celor care mă bombardează cu oferte s-a mărit
Raiffeisen Bank mi-a lăsat în cutia poştală o “ofertă” incredibilă. Incredibilă, pentru că este tipărită pe hârtie de xerox de proastă calitate şi trădează lipsa de prestanţă a unei instituţii a cărei imagine este din ce în ce mai şifonată.
Dacă atacurile de tip phishing sunt făcute de persoane din extriorul băncii, fiţuicile cu care se adresează potenţialilor clienţi sunt făcute de oameni din interior şi fac zob reputaţia de “companie austriacă”.
Ce scria pe peticul ăla de hârtie? Că îmi dau 14% dobândă la depozite … Hai nu zău! Pe pariu că dacă mă duc la ei cu mai mult de 5.000 lei şi le cer 15% se gudură pe lângă mine ca nişte căţei în călduri?
Marş de aici!
Jan
30
Harta lumii văzută de americani
Filed Under Fun | Leave a Comment
Deeeci … pe unde ne situăm noi?
Cred că ar fi trebuit făcută o mică diferenţiere în Europa, acolo lângă Marea Neagră există un stat care a dat lumii în 1996 un “lider regional”
… care a dat un contract imens firmei Bechtel să ne facă 5 kilometri de autostradă în 8 ani … iar în 2004 a dat un meseriaş, făuritor al celebrei axe “Bucureşti – Londra – Washington” (în ordinea asta, să fie clar!) … Un stat care ar trebui să primească statutul de “Ass Kissers” că pentru “pussies”nu ne calificăm …
Jan
29
Cât mai rezistă presa scrisă
Filed Under Media | 2 Comments
Într-o vreme în care Internetul tinde să acapareze interesul publicului actv şi dornic de informare, când piaţa publicităţii cunoaşte nişte convulsii fără precedent, riscând să demoleze sisteme bine consolidate în ani întregi de muncă … apare necesitateaunei analize reci şi pertinente asupra situaţiei actuale din mass-media românească.
Şi cine putea să facă mai bine această analiză decât Cristian Tudor Popescu, omul care a încercat să dea jurnalismului o dimensiune aparte în societatea românească. A eşuat, dar nu i se pot imputa prea multe.
Citiţi aici un interviu de excepţie acordat lui Petrişor Obae. Lectura este obligatorie fie că eşti sau nu interesat de piaţa publicităţii sau de mass media, deoarece temele abordate sunt tangenţiale multor domenii ale cotidianului nostru.
Jan
29
O companie de nota 5 (cinci)
Filed Under Zi de zi | Leave a Comment
Tot mai multe societăţi încearcă să-şi construiască o imagine perfectă în percepţia publicului. Că ei sunt cei mai buni, cei mai implicaţiîn problemele societăţii, că reprezintă excelenţa în domeniu … şi câte şi mai câte bulşituri din astea. Nu ştiu ce să mai facă să se asocieze cuimaginea unor campioni, unor performeri extraordinari.
Mazda îl invită pe Michael Phelps în China … BRD îi “mulge” de imagine pe Nadia, Hagi şi Năstase … iar o companie aeriană (chiar că aeriană) se asociază cu “papagalul grupei”.
Adică cu “cel mai prost din curtea şcolii” cum bine zic Paraziţii … Şinu numai că se asociază, dar şi încurajează tineretul patriei să devină mediocru cu certificat.
“Aerienii” ăştia au lansat o campanie care sună cam aşa în rezumat … “Dovedeşte-ne că eşti student integralist cu media 5 şi noi te trimitem în vacanţă la schi în Italia.”
5 (cinci) indivizi care au fentat şcoala vor primi drept răsplată o binemeritată vacanţă de patru stele în Italia …
Eu aş plusa aici. Dacă vin şi cu un filmuleţ în care arată cum au făcut ei caterincă de “profu’ ăla ciumpaliu de mate’” le-aş da şi nişte bani de buzunar.
Citiţi aici detalii complete că eu nu mai rezist
Jan
28
Factura Romtelecom
Filed Under Zi de zi | Leave a Comment
Deja Poşta Română s-a măgărit rău de tot. Corespondenţa vine din an în Paşte, iar la ghişee încă mai dai de angajate ciufute care te privesc de parcă le-ai face un mare serviciu dacă te-ai căra naibii de acolo.
Nu ştiu de ce mai plăteşte Romtelecom bani pe expedierea facturilor, că plicurile cred că ajung în proporţie de 75%. Noroc că au băgat şi un serviciu web auxiliar, unde îţi poţi fizualiza factura completă în format PDF, precum şi istoricul cotului tău.
Jan
28
Alta de la Rompetrol …
Filed Under Zi de zi | 2 Comments
După o promoţie de zile mari, în care a dat căciuli la toată România, Rompetrol revine puternic încercând să revitalizeze un serviciu lacare probabil că nu a apelat nimeni.
Este vorba de Fill and Go Road Assist, o chestie bună în principiu, dar care nu m-a “excitat” prea tare, fiind “inhibat” încă de preţurile practicate de compania lui Patriciu (?) la carburanţi şi de serviciile personalului angajat.
Săptămâna trecută, când încă mă gândeam dacă să le dau sau nu cardul Fill and Go care mă incomodează în portofel din luna august, mă sună un individ de la Relaţii cu Clienţii să-mi propună pachetul Silver de la Road Assist pentru un an de zile gratuit. Asta înseamnă că ei îmi fac un serviciu de 36 euro …
Mda … Parcă bănuiau ei ceva … Ce să fac? Ce să fac? Cred că le dau cardul înapoi să se spele pe cap cu el şi să se şteargă cu Road Assist-ul.
Jan
27
Cură de slăbit …
Filed Under Fun | Leave a Comment
Sexul a fost recomandat întotdeauna pentru slăbit … zice lumea
Dar şi în acest caz putem deosebi situaţii şi situaţii
Citiţi mai jos şi decideţi-vă:
Dezbracarea (ei):
- cu consimtamantul ei 12 calorii
- fara consimtamantul ei 187 calorii
Desfacerea sutienului:
- cu amandoua mainile 8 calorii
- cu o singura mana  12 calorii
- cu dintii  85 calorii
Punerea prezervativului:
- cu erectie 6 calorii
- fara erectie 315 calorii
Pozitii:
- misionarul  12 calorii
- 69 culcat   78 calorii
- 69 in picioare 112 calorii
- roaba    216 calorii
- pe la spate 326 calorii
- candelabru italian 912 calorii
Atingerea orgasmului:
- adevarat   112 calorii
- fals  315 calorii
Dupa orgasm:
- stat in pat  18 calorii
- ridicare imediata   36 calorii
- incercarea de a-i explica (ei) de ce v-ati ridicat imediat   816 calorii
Obtinerea unei a doua erectii pentru persoane intre:
- 20 – 29 de ani  36 calorii
- 30 – 39 de ani 80 calorii
- 40 – 49 de ani  124 calorii
- 50 – 59 de ani 972 calorii
- 60 – 69 de ani  2916 calorii
- peste 70 de ani ? (cercetarile continua)
Imbracatul de dupa act:
- cu calm     32 calorii
- in graba   98 calorii
- cu tatal ei batand la usa 1218 calorii
- cu sotul ei batand la usa   3415 calorii
- cu sotia dumneavoastra batand la usa  9815 calorii.
Primită pe email.
Jan
27
De ce nu au tinerii salarii mari?
Filed Under Zi de zi | 6 Comments
Marea majoritate a tinerilor se plâng că angajatorii nu le oferă condiţii financiare bune, că îi muncesc ca pe hoţii de cai, şi alte chestii din astea crâncene.
Sunt şi excepţii. Spre exemplu sora mea a lucrat peste 3 luni pentru măgarii de la Kika. A lucrat cu mult înainte de lansarea magazinului din Militari, chiar şi 12 ore. A venit mega lansarea pe 4 decembrie (chiar de ziua mea
) şi a stat în magazin şi 16 ore. Li s-a promis tuturor o”primă de deschidere” ce ar fi trebuit să fie echivalentă cu un salariu. Săptămânile trecute, sora mea a aflat că nu va primi acea primă, şi că nu i se vor plăti nici orele suplimentare lucrate … Ce pot să spun … “Atât de KIKA” … după cum sună sloganul cârnaţilor vienezi.
Ä‚sta e un caz … dar eu vreau să povestesc despre un alt fel de atitudine, care este majoritară în rândul generaţiei “Messenger” şi despre care a scris şi Cabral . O amică de a mea şi-a pus obrazul la înaintare, şi a recomandat-o pe o fătucă abia ieşită de pe băncile facultăţii pentru poziţia de Asistentă a unei individe de la revista “La cucina”. Înţelegerea a fost că pentru început să-i dea un salariu de 600 lei, pe o perioadă de probă, până când îşi dădeau seama cu ce poamă au de a face … Şi şi-au dat seama mai repede decât credeau
În trecut se mai “fripseseră”cu tinerei din ăştia care cereau marea cu sarea, le făceau contractul, îl înregistrau la ITM, după care juniorii noştri plecau fără remuşcări, că li se părea lor nu ştiu ce …
Fătuca noastră din poveste a pimit pe mână toate cheile biroului chiar în ziua când au parafat înţelegerea, i s-a spus cam ce are de făcut şi … a doua zi LE-A TRAS-O. A venit la birou cu 30 minute mai devreme, a făcut cafeaua, le-a pus cheile pe masă şi a plecat fără să anunţe pe nimeni, fără să dea ochii cu vreun superior
Vă întrebaţi care a fost motivul? “Păi ce … trebuia să-i fac cafeaua şi auzi tu … să mă trimită pe minesă-i plătesc facturile! Mi-a zis tata că îmi dă 600 lei să stau acasă.” Persoanele astea ar trebui trimise să lucreze în mină, ca să facă diferenţa dintre “munca de asistentă” şi “munca adevărată”. Nu mai spun că aici avea nişte oportunităţi extraordinare, pe care bietul miner (ca să păstrez comparaţia) nu prea le are.
La primul meu job m-am angajat pe 100 dolari şi în 6 luni era cel mai informat om din firmă. A fost greu, dar la 23 ani altfel iei greutăţile în piept … nu mai spun de cum simţi viaţa la 18 – 19 ani.
Ce cheltuieli avea fătuca asta, de nu putea accepta 600 lei … ca să înveţe ce înseamnă munca?
Cam din cauza asta angajatorii suflă şi în iaurt când trebuie să înregimenteze un tinerel … Ä‚ştia sunt ca un bilet la loterie. Nu mai spun atitudinea lor le dăunează celor serioşi, care vor să facă treabă, şi care pleacă la drum cu un handicap de imagine.
Familia ar trebui să intervină mai din timp cu juniorii ăştia comozi şi să-i arunce în vâltoarea vieţii la momentul potrivit, pentru că altfel rămân cu impresia că totul este în nuanţă de roz … şi sunt al naibii de departe de adevăr …
