Dec
30
Respect România! … de la Prodigy
Filed Under Zi de zi | 4 Comments
Anunţat cu surle şi cu ceva trâmbiţe, concertul trupei Prodigy, ce trebuia să se producă în această seară la Sibiu … a fost anulat.
Motivul: Ceaţa de pe aeroportul din Sibiu.
Piloţii companiei aeriene care trebuiau să-i aducă pe artişti în capitala europeană a culturii, au decis să nu mai decoleze de pe aeroportul din München … iar băieţii care au înnebunit Europa cu hit-ul “No good” au zis … “Bine că ma scăpat!”
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul Sibiului era … să zicem … Moscova 
… Poate că atunci se gândeau că mai sunt şi alte aeroporturi unde ar putea ateriza …
Poate că ar fi trebuit încheiat un contract mai dur cu papagalii ăştia moţaţi. Până la urmă nu e vina organizatorilor că s-a abătut ceaţa pe aeroport … iar tu, trupă, trebuie să ajungi la ora X în localitatea Y …
Ar trebui să ne resectăm mai întâi noi, după care să fim atenţi la cum ne respectă alţii … eventual să le impunem nişte contracte ferme.
Dec
29
Tentativă de ţeapă
Filed Under Zi de zi | 2 Comments
Primesc în urmă cu câteva minute un SMS care îmi întrerupe frumosul meu somn de week-end. Că mi l-a întrerupt e o chestie, dar că m-a trezit fix la ora 8 aşa cum doream, deoarece am o grămadă de treabă azi … e o chestie şi mai mare 
Oricum, despre ce era vorba … Prin acest SMS sunt anunţat, într-un mod extrem de cretin şi agaramat, că am câştigat un Megane la promoţia Orange şi că ar trebui să sun pe numărul de la care am primit mesajul, cu tarif normal … zic ei … adică 00,9 euro 
… exact aşa au scris … Cât de prost să fii?
Să vă dau şi vouă numărul ca să puteţi confirma şi voi că aţi câştgat un Megane … asta în cazul în are mai este activ … 0748.891.867
Dec
27
Revelionul lui Vanghelie
Filed Under Bucuresti | 4 Comments
Se pare că bucureştenii nu se învaţă minte. Este a nu ştiu câta oară când Marian Vanghelie organizează mega-petreceri de Revelion, la care oamenii se calcă unii pe alţii pentru un blid de mâncare şi ceva muzică prestată de nişte artişti cu termenul de garanţie expirat.
Mi se pare subuman modul în care sunt trataţi cei care doresc să participe la acest eveniment, iar atitudinea abordată de organizator mă face să cred că sunt ceva interese la mijloc.
Este posibil ca Vanghelie să agreeze această “îmbulzeală” pentru a-şi face imagine. De asemenea, dincolo de intenţia lăudabilă a primarului sectorului 5, sunt ridicate câteva semne de întrebare cu privire la provenienţa sumelor rulate cu această ocazie.
Până la urmă ne interesează tot ce face orice primărie.
Nu este posibil ca tu, funcţionar public … că până la urmă asta este primarul … să ne fluturi prin faţa ochilor un bilet la o petrecere pentru 2 lei şi să nu ne explici cum ai făcut rost de resursele necesare pentru acest demers.
Mă întreb cât va mai persista situaţia asta, pentru că indiferent cât sărac e poporul român, prost nu este deloc.
Dec
26
Vacanţa de Crăciun în imagini
Filed Under Calatorii | 2 Comments
Am postat cele mai reuşite fotografii din această vacanţă aici.
Galerie foto din vacanţa petrecută la Sinaia.
Dec
26
Final de vacanţă
Filed Under Calatorii | Leave a Comment
Prima zi de Crăciun am întâmpinat-o la Mânăstirea Sinaia, unde am asistat la slujba religioasă preţ de 2 ore. Destul de interesant pentru mine, având în vedere că este prima ceremonie religioasă la care asist după aproximativ … 15 – 20 ani … asta ca să nu zic mai mult.
Oricum Oana, care este o specialistă în materie 
, mi-a spus că preotul nu a făcut o slujbă cine ştie ce, dar asta e … mulţi văd, puţini cunosc …
Oana şi Moş Crăciun, în faţa Hotelului Bulevard din Predeal
În jurul prânzului am plecat din Sinaia spre Buşteni, unde am servit masa la Casa Ancuţei, un restaurant pe care vi-l recomand cu încredere. Este de apreciat că aici nefumătorii nu stau în acelaşi salon cu fumătorii … de asemenea servirea este promptă şi profesionistă.
Ce am găsit aici şi m-a impresionat în mod deosebit, a fost Ciorba de fasole servită în pâine … O minune culinară din bucătăria secuiască …
Ciorbă de Fasole în pâine
Nu trebuie rataţi nici papanaşii!
Pe seară ne-am plimbat prin Predeal. Vremea se mai răcise deja, semn că iarna îşi va intra curând în drepturi pe Valea Prahovei.
23 decembrie … ora 10:00 şi …
… 26 decembrie … ora 10:00
De fapt chiar a doua zi dimineaţă soarele nu şi-a mai făcut apariţia pe cer, fiind mascat de nori … iar o ceaţă groasă a învăluit casele şi străzile oraşului.
În faţa Parcului din Sinaia tronează o reclamă de pe vremea lui Ceaşcă … îşi mai aduce cineva aminte ce gust avea Pepsi-Cola?
Ne-am făcut bagajele, iar pe la ora 11 am “decolat” spre Ploieşti, unde Oana avea un tren de prins.
Aici ne-am abătut un pic în centrul oraşului unde se află pe perioada Sărbătorilor un parc de distracţii destul de dinamic şi atractiv.
Vreţi o poză cu un Moş Crăciun uman? Mergeţi în Parcul de Distracţii din Ploieşti
Cam asta a fost vacanţa de Crăciun. Una peste alta, obiectivul a fost atins, iar bateriile sunt încărcate la maximum.
Pentru mine Revelionul nu mai contează cine ştie ce şi deja mă gândesc proiectele în care mă voi implica în 2008.
Mă aşteaptă un an important.
Dec
25
Cum se face turism în România
Filed Under Calatorii | 3 Comments
Ajunul Crăciunului a însemnat pentru noi o plimbărică până la Cota 1400. Telecabina costă 13 lei de persoană … nici prea scump, dar nici foarte ieftin.
Oricum eu consider că în acest preţ intră şi ocazia de a admira o privelişte superbă. Bineînţeles că dacă vrei să faci nişte poze, trebuie să accepţi faptul că geamurile telecabinei sunt destul de murdare …
Sinaia văzută din telecabină
La 1400 atmosfera era superbă, iar derdeluşul se prezenta în condiţii destul de bune . La baza lui nişte întreprinzători vindeau porumb fiert … oare unde găsiseră ei porumb în Ajunul Crăciunului?
Închiriatul unei săniuţe te costă 5 lei pe oră … deci distracţia este foarte accesibilă aici. Tot aici era un Saint-Bernard extrem de simpatic, folosit de stăpânii lui pentru poze … 5 lei dacă vroiai să faci o fotografie cu el.
Un Saint-Bernard la Cota 1400
Cu ce am fost “întâmpinaţi” pe derdeluş? Cu un strigăt prelung “Pârtieeeee!” De abia am apucat să ne ferim, că o fată ce abia strunea o sanie, trece ca un fulger pe lângă noi şi se opreşte la câţiva centimentri de cazanul cu porumb despre care vă vorbeam mai sus … Şi se încinge o mică dispută … Până la urmă ce naiba căutau ăia cu porumbul lor la baza derdeluşului?
Ne-am dat cu sania cam o oră, timp suficient ca să ne prindem şi noi cum se virează la dreapta şi la stânga … Lume de toate felurile şi de toate naţiile la săniuş, ce mai … o atmosferă extraordinară.
Oana în timpul acţiunii
La prânz am fost să mâncăm la Restaurantul Cota 1400 … Nu poate fi ratat, deoarece se află chiar lângă derdeluş … Dar eu vă recomand să-l rataţi …
Noi ne-am dus aţă acolo, fără să bănuim ce poame de oameni vom întâlni.
Intrăm în local şi ochim o masă liberă. Vă daţi seama că nu se putea spune că termenul “curăţenie” ar putea să caracterizeze acest stabiliment … dar în fine …
Eu înaintea unei coborâri ce se va termina … “pe jos”
Ne uităm pe meniu … preţurile cam ca la Taverna Sârbului, unde mâncasem cu o zi înainte, dar ceva îmi spunea că nu era aceeaşi calitate.
Ne hotărâm ce să comandăm şi aşteptăm să vină cineva să ne ia comanda … Trec 10 minute … Hai că nu e sfertul academic … Trec 20 minute … Deja gluma se îngroşa şi aveam senzaţia că nu mai vine nimeni pe la noi, mai ales că ospătarii treceau lejer pe lângă noi.
Îl agăţ pe unul: “Asta nu e zona mea, o să vină colegu’.”
Măi să fie, îl agăţ pe un altul, care servea la restul de mese de pe acelaşi rând: “Nu e zona mea.” Ä‚ştia erau dobitoci? Adică masa la care stăteam noi nu aparţinea niciuneia din cele două zone??? Îl strig pe unul care părea şeful lor. Ce replică primesc?
“Ce vă grăbiţi aşa, doar nu staţi în Telecabină!”
Poză de familie la încheierea sesiunii de săniuş
Doar aşteptam de numai 25 minute … Până la urmă îl trimite pe al doilea ospătar … deci asta era zona lui. Un individ cu faţă de şpăgar, care dădea semnale clare: Fiţi atenţi la nota de plată.
Între timp la masa noastră se aşezase şi un cuplu grec, un domn şi o doamnă cam la 50 ani, extrem de sociabili, cu care ne-am întreţinut şi cu care am făcut caterincă de modul cum serveşte “şpăgarul” nostru.
A trebuit să-i traduc idiotului ce comandaseră oamenii ăia doi … după care am fost serviţi cu “bunătăţile” restaurantului … Concluzia?
Evitaţi bomba asta! Câţiva metri mai jos există un local mul mai de încredere.
După această masă “copioasă” am făcut o plimbare până în Sinaia.
De la Cota 1400 spre Sinaia
Deci aşa întâmpinăm noi turiştii … Cu ce impresie or fi plecat grecii ăia de acolo. Ne-au arătat nişte poze din China, deoarece veneau în România direct din China, unde fuseseră impresioanţi de ce văzuseră în Beijing şi Shanghai.
Chiar le-a plăcut şi Sinaia, dar aici, la Cota 1400 au fost dezamăgiţi şi i-au plătit “idiotului” fix cât a făcut nota de plată.
Lozinca pe care noi o cunoaştem de mici : “Å¢ara noastră e frumoasă şi unică în lume!” nu ţine loc de servicii în turism, cei care au spus asta nu au văzut mai nimic din frumuseţile acestei planete.
Mai avem multe de schimbat în mentalitatea noastră colectivă.
Dec
24
Îmi place să fiu “pantofar”
Filed Under Calatorii | Leave a Comment
Unde sunt anii de studenţie? Din fericire departe … Cum hălăduiam eu pe munţii patriei … mă cazam la prici şi pe tren mergeam cu naşul … Pe toţi cei care nu procedau aşa, îi numeam “pantofari” …
Acum m-am cam “boierit” … Sub trei margarete nu există pensiune bună pentru mine, iar cât despre “hoinăritul” pe munţi … am desoperit că telecabina este chiar utilă.
Oana se bucură de o zi frumoasă de iarnă
Până la urmă este de înţeles. După un an în care munceşti cât cuprinde şi eşti supus unui stres permanent, parcă nu-ţi mai vine să te extenuezi ca nebunul … vrei linişte şi relaxare.
În plus, o întâlnire cu ursul mi-a fost de ajuns … nu vreau să perseverez în direcţia asta … Îmi place atât de mult animalul ăsta, încât îl respect pe măsură.
Ieri am vizitat împreună cu Oana Castelul Peleş. Este pentru a nu ştiu câta oară, însă de fiecare dată mă surprinde cu ceva nou …
Castelul Peleş … o bijuterie arhitectonică şi culturală
Mi se pare incredibil, cum în anul 1883 acest castel beneficia de electricitate, apă curentă, canalizare şi încălzire centrală (!!). Când ne gândim că la debutul lui 2008 există locuinţe în România care nu beneficiază de toate aceste facilităţi, ne apucă plânsul.
Mi se pare incredibil ce a făcut familia Hohenzollen pentru România în plan politic, social, economic şi cultural. Până la urmă ăsta este paradoxul nostru, nişte nemţi au fost mai buni români decât mulţi dintre noi.
Privelişte din faţa Vilei Marald
O veste bună pentru pasionaţii de istorie. Ultima zi de marţi a fiecărei luni este dedicată vizitării etajului 1 a Castelului Peleş!! Astfel, pentru 50 lei adulţii şi 20 lei elevii şi studenţii, vă puteţi delecta nu numai cu parterul acestei construcţii unice în Europa şi în lume.
Dacă vreţi să vizitaţi doar parterul, tariful “clasic” este de 12 lei pentru adulţi şi 5 lei pentru elevişi studenţi.
Pelişorul poate fi vizitat cu 9 lei.
Drumul spre “Taverna Sârbului”
La prânz am mâncat la Taverna Sârbului, o locaţie de cinci stele prin calitatea serviciilor şi a mâncării servite, iar porţiile sunt uriaşe!
Mai pe seară am vrut să verificăm starea drumului spre Cota 1400, însă maşina noastră nu a putut să urce decât până la 1 km de destinaţie, după care din cauza poleiului şi zăpezii am fost nevoii să ne întoarcem … Astăzi vom folosi telecabina …
Vila Marald
Dec
24
De ce mor oamenii de foame?
Filed Under Zi de zi | Leave a Comment
Ieri am auzit o grozăvie care m-a lăsat perplex: “Piaţa accesoriilor de lux pentru animalele de companie s-a ridicat în 2007 la 41 miliarde dolari!” 
Adică, lumea a cumpărat coliere şi “hăinuţe de seară” pentru patrupede … în valoare de … E obscen, ce mai!
Ce se putea face cu aceşti bani, în ţările sărace?
Băi frate, dacă ai bani care îţi prisosesc, e momentul să te mai gândeşti şi la cei neajutoraţi.
Dec
24
Din ciclul … “Reclame idioate” …
Filed Under Zi de zi | Leave a Comment
Ä‚ştia de ING frizează penibilul … Aţi văzut reclama în care consultantul minune face pensii şi în parcare?
Mie mi-a dat impresia că a făcut un oral scurt ca să primească semnătura clientului pe contract.
Dec
23
Am ajuns şi la Sinaia
Filed Under Calatorii | Leave a Comment
Am ajuns cu bine în Sinaia. Vremea e extraordinară, iar cazarea în Vila Marald este exact aşa cum ne imaginam.
Bineînţeles că înainte de a ne îndrepta către munte am făcut o mică escală la Carrefour Ploieşti pentru aprovizionare.
De la intrarea în parcare ne-am speriat … sâmbătă la ora 13:00 … nu aveai loc nici să te întorci, şi a trebuit să ne învârtim 15 minute ca să putem parca.
Vedere din cameră … dimineaţa
Până la urmă am reuşit, iar toată operaţiunea de aprovizionare a durat cam 2 ore şi jumătate, astfel încât pe la ora 17:00 am ajuns la vilă.
Pot să spun că zona este extrem de liniştită, undeva între Castelul Peleş şi Cota 1400, cam la aceaşi nivel cu Furnica.
Camera noastră …
Prima seară am dedicat-o unei plimbări prin oraş … aşa de recunoaştere … iar într-un târziu am mâncat la Irish House, un local care merită încercat.
Totul e super aici.
Oana pe balcon