Jul
1
Cam asta se întâmplă pe plaiurile mioritice. Å¢ara a intrat în structurile europene, putem circula liber pe întregul continent, dar ceea ce vine din urmă pentru a continua procesul de modernizare al acestei comunităţi … e de speriat.
Tinerii noştri absolvenţi de învăţământ superior, cu mici excepţii, sunt rupţi de realitate. Nu înţeleg ce înseamnă economie de piaţă, ce înseamnă performanţă şi mai ales, nu înţeleg cum vine treaba asta cu integrarea în economie.
Pentru că de asta se pregătesc ei intens atâta timp … pentru a se integra în economia României, şi nu a altei ţări, şi pentru a ajuta la bunăstarea generală a celor care i-au sprijinit să dobândească toate cunoştinţele pe care le au.
Învăţământul românesc merge în direcţia corectă din inerţie, pentru că piaţa îl împinge. Sectorul privat este viitorul învăţământului la nivel mondial. În topul celor mai performante universităţi din lume, din primele zece clasate doar una este de stat, şi aceea nu este pe locul întâi.
Acest lucru este logic, deoarece nicun stat nu este mai bogat decât agenţii economici de pe teritoriul său. Statul are doar rolul de a creea cadrul legal, regulile jocului, după care economia să lucreze.
Faptul că statul deţine instituţii de învăţământ, trebuie privit fie ca o cheltuială nejustificată, fie ca o pârghie prin care să asigure un minimum de pregătire în rândul populaţiei.
Deci, dacă sunt obligatorii 12 clase, atunci statul să asigure învăţământul până la acest nivel, după care … vrei să studiezi … plăteşti, e simplu!
Ce rost are ca statul să finanţeze cu bani publici, anual mii de locuri de învăţământ pentru economişti, sau jurişti? Peste 4 ani, când vor absolvi, aceşti oameni vor fi absorbiţi în proporţie de 100% în economie? Dacă nu toţi banii cheltuiţi pe cei care nu lucrează corespunzător pregătirii, sunt aruncaţi pe fereastră. Ne permitem acest lux?
Se face cumva o evaluare la nivel de Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii, pentru a se prognoza necesarul de forţă de muncă, cu pregătire superioară, peste 10-15 ani, astfel încât să se realizeze un plan de învăţământ cooerent?
Să se spună: “Avem nevoie peste 10 ani de 1.000 economişti, 1.000 jurişti li 1.000 ingineri la nivel naţional, dintre care atâţia pe fiecare regiune geografică.” Atunci ar exista o bază reală pentru a finaţa pentru economişti X locuri la Iaşi, Y la Timişoara, Z la Bucureşti … şi aşa mai departe. Restul, dacă vor să rişte, să plătească … să facă lux pe banii lor, deoarece pentru ei nu mai sunt locuri.
Şi să ne înţelegem … când zic “sprijin” … chiar mărefer la sprijin. Adică aceşti copii să aibă condiţii de cazare în cămine, spaţii de învăţământ dotate cu ultima tehnologie, burse consistente, schimb de experienţă cu mediul universitar din afara ţării şi … contract cu statul.
Selecţia acestor copii să fie făcută cu mare atenţie, pentru a identifica pe cei cu abilităţi şi chemare pentru domeniul respectiv.
În felul acesta produsele sistemului de învăţământ ar fi de calitate, şi am evita situaţia unei inflaţii de absolvenţi cu studii superioare care ne aduce în ipostaza de a nu mai avea cine să facă slujbele pentru cei cu pregătire medie … doar avem cu toţii facultate, şi nu culegem căpşuni decât în Spania.
Citeam deunăzi opiniile unor studenţi, cum că examenul de licenţă în învăţământul particular ar fi cu mult mai uşor decât la stat. Care e problema lor? Cu ce îi afectează? Ca să vedeţi în ce direcţie îşi canalizezază ei energia, şi cât de mult înţeleg din pârghiile economiei.
Copii ăştia încă mai cred că doar un CV pe care scria specializarea şi media de la licenţă îţi garantează un job! Cine i-a educat pe ăştia? Să iasă în faţă!
Greşit!
Valoarea ta îţi garantează un venit după absolvire. Ori începi o afacere şi creezi bunăstare pentru semenii tăi, ori te angajezi la cineva … În ambele cazuri vei fi apreciat după valoare.
La interviu nu impresionează pe nimeni ce scrie pe diplomă, dacă eşti un tăntălău care nu leagă două vorbe şi care nu ştie că lumea a ajuns în 2007. Şi asta indiferent cum se numeşte instituţia de învăţământ pe care ai absolvit-o.
Pentru numele lui Dumnezeu … există un mediu academic şi un mediu economic. În mediul academic, studenţii sunt ca în burta mamei, plutesc în lichid amiotic şi se pregătesc de marea ieşire. După perioada de gestaţie … ies în mediul economic. Cadrele universitare ar trebui să-i pregătească pentru acest pas. Stagiile de practică ar trebui să facă această trecere mai lină.
Dar uite că nu e aşa! Studenţii încă mai cred în basmele cu note obţinute cine ştie cum, şi cu instituţii de învăţământ a căror denumire salvează mediocrităţi notorii.
Am un singur mesaj pentru voi, studenţilor: Maturizaţi-vă!
Comments
Comentează