Mar
10
Wireless în Mainz
Filed Under Calatorii, Germania | 2 Comments
Imediat ce am ajuns în gara principală a oraşului stomacul meu mă îndemna să mănânc ceva … iar eu îmi respect stomacul 
. Din Bucureşti îmi notasem nişte localuri unde aş fi avut şi wireless gratuit …
Imediat în apropierea gării aveam Cafe am Ballplatz … un local foarte şic, după cum îmi puteam da seama din prezentarea de pe web. Ajung aici cu Daniela, verişoara mea, şi de la uşă ne întâmpină un sticker foaaaarte colorat şi atrăgător, prin care eram anunţaţi că la ei găsim wireless gratuit. Suuuper! (mă gândesc eu) Îmi scot tot arsenalul … încărcător, mouse, card PCMCIA, căşti cu microfon … tot ca să fiu gata de o convorbire live cu cei de acasă. Daniela s-a dus să ia meniul, pentru că eram lihniţi de foame.
Dau să caut reţeaua lor şi … surpriză, nu exista nicio reţea în apropiere. Mă duc la bar să întreb, iar fata care vindea îmi spune senină că nu mai au internet de mult timp. Uite că se întâmplă şi la nemţi! De ce nu or fi luat stickerul ăla de la uşă … de ce nu or fi actualizat site-ul?
Cu mare greutate strâng totul, pentru că vroiam şi internet, şi plecăm spre următoarea locaţie, aflată chiar lângă Muzeul Gutenberg. Apropos, Mainzul este oraşul lui Gutenberg, iar peste tot au ei grijă să-ţi amintească asta.
Buun. Am ajuns la CoDex. Aici am fost mai precaut şi am întrebat înainte dacă există wireless şi mi s-a confirmat, doar că era o problemă … Semnalul era mai puternic înăuntru, decât pe terasă, iar toate locurile erau ocupate. O doamnă foarte de treabă, care ieşise cu copilul la un suc, a auzit discuţia pe care am avut-o cu cei care serveau şi a intervenit politicoasă, spunându-ne că oricum ea pleacă în câteva minute şi că ne cedează ea masa la care stătea. Un gest frumos … ce pot să spun. După ce m-am instalat confortabil am verificat reţeaua şi totul era ok. Am comandat o porţie de şniţel de pui cu cartofi şi salată (era o categorie în meniu dedicată celor cu o foame imensă 
), un suc de maracuja şi m-am pus pe vorbit …
M-am simţit foarte bine în acest local şi o să mai revin când voi mai trece prin Mainz. Preţurile au fost ok, dacă mă gândesc că cu 9 euro m-am săturat (nu ştiu cum au pregătit şniţelul ăla … dar era foarte săţios. După ce mâncasem jumătate deja simţeam că sunt plin.)
Am plecat de la CoDex şi am dus-o pe Daniela la gară ca să prindă trenul de Limburg, oraşul în care locuieşte, iar eu m-am dus la tramvai cu direcţia Schott AG … locul unde joacă echipa mea.